Intr-o zi de toamna am iesit in curtea institutiei unde lucrez impresionata fiind de caderea brumei. Mi-am amintit versurile unei melodii cantata de Cornel Constantiniu "de abia ating covorul moale si iarba suna sub picior...". M-am aplecat sa fotografiez iarba. Cand am vazut pe ecran imaginea am fost impresionata: mi s-a parut ca vad o ostire enorma foarte, foarte ordonata, soldatii fiind firele de iarba, bruma din iarba fiind bruma de pe caschetele lor. Este un graunte de adevar in ceea ce spun pentru ca "ostirea" din iarba se afla chiar in spatele unei unitati militare si eu pot sa ascult in fiecare toamna muzica militara care insoteste depunerea juramantului de catre tinerii soldati.
Viteza de expunere 1/60 secunde, numarul F 8, masurare multisegment, ISO 200, balans de alb soare, fara blitz. Am adaugat doar rama in PHOTOSCAPE pentru ca nu am dorit sa schimb nuanta ierbii si nici sa sterg alburiul brumei.
